Pentru ca femeile, atunci cand raman singure, ele sufera. Si suferinta asta, doare tare. Simti ca nu poti sa respiri, ai lacrimile in gat, pentru ca nu vrei sa le scoti afara. Pentru ca ele il vor pe el. Si il cauta pe el. Pana cand ajung acasa si isi pun capul pe perna. Atunci dau drumul tuturor lacrimilor pe care le-au tinut in ele. Dar plang o zi, doua, o saptamana, o luna… iar apoi, se obisnuiesc fara el. Iar tu nu o sa vrei sa se obisnuiasca femeia care te-a iubit cu lipsa ta. Pentru ca pana o sa iti dai tu seama ca o vrei inapoi, ea nu o sa ma aiba nevoie de tine. Pentru ca dupa toate noptile de plans, ea a reluat toata relatia de la un cap la altul, in capul ei… si o sa stie toate lucrurile pe care le-ai facut, avar fiind, gandindu-te doar la tine. Ea o sa stie toate momentele in care ea nu a fost vazuta de tine sau auzita, si atunci o sa treaca peste dorul de tine. Si atunci nu o sa o mai ai. Pentru ca femeia nu e ambitioasa, insa ea e ca un vultur in familie. Si asteapta ca tu sa vezi asta.

In clipa in care femeia se obisnuieste cu lipsa ta, revenirea ta e aproape imposibila. Pentru ca a oferit tot, corpul ei, sufletul ei, inima ei, mintea ei. Ea a dat tot. Dar cand tu ai lasat-o singura si ai facut-o sa se invete fara tine, ea a devenit mai puternica.

Erai bucuria zilelor si linistea noptilor. Erai tot ce mi-as fi dorit sa am.

Cum te simti atunci cand stii ca esti toata fericirea altuia? Te simti important? Ori te simti iubit? Te-as fi iubit pana la capatul drumului. Dar tu ai preferat drumul sigur. Drumul singur. Cel pe care eu nu mai aveam carare, pe care nu te pot insoti, ci doar urma. Iar eu nu sunt omul care trece doar pe drumuri batatorite, mie imi place sa-mi asez piatra langa piatra, sa urc muntii si sa cobor dealuri, sa pasesc dimineata pe roua din iarba.

Ieri erai fericirea din ochii mei si bucuria din zambetul meu. Azi esti doar un trecator, o lacrima in cadere, un vant rece.

Iti admiram cu zambetul pe buze, drumurile pe care le parcurgeai, pas cu pas. Te-am adorat.

Tu erai linistea noptilor mele si seninatatea zilelor; zbuciumul si bucuria mea. Erai. Tu erai.

Nu ma intreba de ce nu mai vorbim; eu am trimis ultimul mesaj.
Ieri erai.

Sunt un suflet boem; imi place sa scriu frumos, imi place sa desenez colorat sau rotunjit, pentru ca imi place sa creez lucruri frumoase.

Imi place sa ascult muzica veche, pentru ca mi se pare cea mai buna muzica. Si imi place sa ofer si sa primesc iubire. Ador imbratisatul, uitatul la filme, mirosul pielii lui, iar masura mainilor lui este perfecta pentru mine.

Dar sunt un artist! Iar un artist are mai multa culoare in mana, mai multe cuvinte din pix, o mana sigura atunci cand traseaza dungile pe care urmeaza sa le coloreze, dar niciodata siguranta in viata de zi cu zi.

Sunt un artist! Imi pun sufletul pe foi, pe panze, pe caiete, imi aleg foarte sigura culorile pe care le folosesc, caligrafia pe care vreau sa o folosesc si asezarile in pagina. Dar niciodata in viata de om simplu. Nu am stiut vreodata sa fiu un simplu om.

Pentru ca eu sunt de parere ca din orice poti face ceva. Nimic nu se deterioreaza, totul se creaza.

Tot timpul am plecat. Am plecat ca sa uit zambetul care mi-a ranit sufletul, am plecat ca sa uit vorbele care mi-au mintit ochii; de faptele care nu erau sincere, de ochii goi si corpuri mute. Am plecat tot timpul atunci cand am intalnit maini reci, priviri opace si suflete goale.

Stiu ca suntem unul si acelasi, avem acelasi suflet, doar in corpuri diferite. Te simt ca esti ca mine, te simt ca zambesti pentru impresie. Dar abia astepti sa ajungi acasa si sa iti dai masca aia jos. E obositor, o simt si eu cum imi forteaza ochii noaptea. Cand ma pun in pat si inchid ochii, in sfarsit imi aluneca lacrimile care ar fi zburat de mult daca masca aia nu era pe fata mea. Si nu sunt lacrimi de regret, de neimplinire sau suparare, ci doar de cat de mult as avea de oferit daca as avea persoana potrivita. Copia sufletului meu. Pe tine. Tu, cel care zambesti oricui si vorbesti frumos tuturor. Cel care nici suparat nu raspunde urat. Vezi cum ne asemananam? Ai spune ca aici suntem fix invers. Tocmai de aia sunt asa, ca nu te am pe tine. Un barbat puternic care sa ma lase sa fiu slaba si copilaroasa. Vreau omul care sa ma imbratiseze si care sa imi spuna ca totul va fi bine. Pentru ca atunci stiu ca nu depinde de mine totul, ci impreuna le vom face pe toate. Pentru ca vreau sa te bagi in pat langa mine, noaptea, si sa ma imbratisezi, iar dimineata sa te invelesc si sa te sarut. Pentru ca buzele tale sunt facute perfect sa le cuprinda pe ale mele si pentru ca mana ta, m-a atins cu pofta si cu grija, cu caldura si matasos. Pentru ca langa tine zambesc din suflet cu masca data jos. Pentru ca tu m-ai facut sa imi dau jos masca aia. Pentru ca ai ajuns atat de important pentru mine incat imi doresc mai mult sa te vad fericit si zambind, decat imi doresc sa fiu eu. Tu imi faci mie fericire. Pentru ca atunci cand tu zambesti, mie imi rade sufletul. Atunci cand esti fericit, imi faci ochii sa sclipeasca. E greu de explicat exact ce simt, dar imi dai asa o stare de bine, de euforie, de minuat, de fericita, incat imi dau seama ca nimic din ce credeam pana acum, nu ma facea cu adevarat fericita. E prea mult sa spun ce simt? Te iubesc. Te ador. Dar nu pentru ce ar putea fi pentru mine, ci pentru ceea ce esti deja pentru sufletul meu.
Si, fluturasii aia, din stomac… ii simt si eu. Dar nu sunt in stomac. Fluturasii ii simt pe coapse, pe sirea spinarii cum aluneca, ii simt pe umeri si zguduie tot. Imi dau fiori si ma incalzesc din interior pana in exterior. Imi faci trupul fericit, imi faci sufletul fericit. Si din niste lucruri atat de simple. Nu am mai stat in parc de ani de zile, iar tu ma faci sa ma simt copil. Ma faci fericita. Tu mi-ai sarutat sufletul de atatea ori.
M-am indragostit prea repede, prea tare si prea mult, ca sa pot uita ce am simtit langa tine.
Iti sta atat de bine cu zambetul pe buze; iar atunci cand tu zambesti, eu zambesc.
Sunetele te suna pe tine, la mine in minte. Tu esti omul pentru care imi ramane telefonul pornit noaptea. Pentru ca tu nu dormi noaptea. Ai fost omul pentru care ma trezeam de dimineata si veneam fara sa imi beau cafeaua, pentru ca tu ma trezeai mai frumos. Iti ador zambetul ala smecher si privirea perversa.
Intimitatea e singurul lucru care iti ramane dupa ce dai totul. Ti-am dat totul; timpul meu, orele libere, tacerea, libertatea, independenta… ti-am dat tot.
Din cauza ca te iubesc. Iar eu cand iubesc, se aprind stelute si miroase a scortisoara cu lapte cald cu sirop de agave. Pentru ca atunci cand eu iubesc, vei putea trece peste obstacole si vei putea zbura. Pentru ca atat de multa libertate ofer, incat nu-mi vei da drumul.
Te ador. Ma topesc la fel ca atunci cand erai al meu, iar mainile tale au ramas la fel de incapatoare. Mi-ai lipsit mult. Oare tie ti-a fost dor, asa cum ai spus? Nu vreau sa ma minti ori sa imi dai ce ai oferit oricarei alte fete care a urcat pana la tine. Tocmai de aia nu am urcat niciodata; pentru ca vroiam de la tine ce nu ai dat nimanui. Vroiam sa te infrupti din lucruri marunte si sa fii doar fericit, sa zambesti si sa fii impacat cu ce simti. Nu ti-am cerut timpul, zilele si noptile, ti-am cerut cinci minute ca sa iti vad ochii, sa iti admir zambetul si sa imi inec nodul din gat. Fiecare bucurie cu tine, aduce un nod in gat. Fiecare zambet este urmat de o lacrima si de un neajuns. Nu regret, pentru ca nu regret nimic si nu te regret. Te ador doar. Si te-as adora in fiecare zi, daca nu ar fi atat de grea lipsa ta. Nu mai pot sa am zambete doar ca efect al lacrimilor. Pentru ca tu, oricate lacrimi mi-ai cauza, produci cele mai multe zambete. Dar acum te plang, te plang pentru ca imi este dor sa zambesc cu tine, te plang pentru ca doar asa pot zambi cu tine. Cu tine in gand si in inima. Pentru ca te-am adorat si te ador si acum. Pentru ca mi-ai creat un Rai dintr-un balon din guma de mestecat. Dar atat a tinut si Raiul, cam cat tine si un pachet de Hubba Bubba.
Mi-ai facut buba si mi-ai luat Raiul.

You entered sad and tired,
with no strings attached.
– I can not believe I see you after all these years.
You Came like a chased lion
by an entire season.
– But as beautiful as you were when I first saw you.
You approached like a child.
But transformed And wild,
– Your eyes … the most beautiful thing.
And Before I say ‘Hi’
You took me to the sky.
– Give me a shot of Jager; I think I’m in heaven.
We kissed for days
and we slept nights.
– No joints, alcohol free. Only water in shower.
You wake me up better than coffee does.
You get under my skin and do not know where this goes.
– I’m addicted to you.
You are stronger than any hero.
And it feels too damn good.
– And now I’m falling.
Too much to let you through
The nights and days by your own.
– I’m falling, baby.
I’m starting to watch after you,
searching you in all the places.
– I even catch a butterfly.

Damn you, you played me out!!!

Am 25 de ani, deci, se presupune ca am ajuns la argint.
Am trecut prin multe in ‘casnicia’ cu mine.
Au fost suparari, fericiri, bucurii si dezamagiri; am trecut de la ‘Deep Central – In Love’, la Craig David – I Don’t Love You No More (I’m Sorry).
Am continuat cu ‘Veritasaga – Cer senin’, pana cand, intr-o dimineata, am vrut ‘Proconsul – Pentru tine’.
Dar acum a venit iarna si eu am crescut; povestile nu mai sunt un deliciu pentru mine, decat cele pe care mi le cumpar eu, nu cele pe care mi le vindeai tu.
Asa am ajuns la ‘Proconsul – Ce daca ma doare’; daca pana acum, aveam lumina aprinsa ca tu sa gasesti locul, de data asta, nu doar ca am stins lumina, ci am si storurile trase.

Și spuneam că plec;
dar de fapt, niciodată nu am plecat,
ci doar am lipsit.

Revin la toamnă,
atunci când serialul tău își reia urma.

Atunci când vei avea nevoie de liniște.

Revin la toamnă.
Când zilele sunt mai scurte
si nopțile mai lungi.

Revin la toamnă,
atunci când afară va fi frig;
– știi că prepar cele mai bune băuturi calde. –

Revin la toamnă,
când cerul devine gri și posomorât.
Poate trecerea timpul ne va așeza aproape.

O vară strălucitoare îți doresc.

Iar noi…
ne vedem la toamnă.

Cu dor… de unele imbratisari si vorbe, de incurajari si consolari, de muzica si text.

Si, nu neaparat dor, insa simt ca lipsesti tu… cel ce trimiti bezele, cel care, mai alaltaieri, imi ducea mintea pe alte meleaguri.

Cel care imi limpezeste gandurile si ma aduce la mal. Caruia nu ii este frica de adancimea apei, ci doar de timpul pe care il petrece in largul ei.

Cel care, cu un singur suras, imi bucura ziua si imi linisteste inima.

Caruia nu ii este frica de intuneric, ci doar de lumina orbitoare.

Cel care nu se teme de necunoscut, de adevar sau de iubire.

Cel caruia ii datorez toate zambetele si fericirile din ultimii ani.

Tu, cel care, cu fapte, mi-ai aratat ca exista si lucruri pe care nu le inchizi prin vorbe.

Cel care mi-a daruit un rasarit si a facut ca toate lucrurile rele sa apuna.

Tu, cel care ai fost, esti si vei ramane, o parte din universul meu.

Tu, care faci ca, cuvintele sa nu isi inteleaga rostul; care faci ca soarele sa apuna, doar ca sa rasara din nou si sa imi bucure ziua.

Tu, care ti-ai intins fotoliul si mi-ai ocupat jumatate din suflet…

Cel ce are, mai multe imagini in sufletul meu, decat in albumul foto.

Cel care ai fost,
esti
si,
vei continua sa ramai,
o parte din universul meu.

De departe, cel mai ciudat an din viata mea. Am cunoscut o alta parte a lumii, daca pot spune asa. Am cunoscut o gramada de persoane, o gramada de personalitati. Pe scurt, o gramada de ‘nebuni’.
Am avut momente in care am fost prea clara in cuvinte, si am ranit. Alteori, am fost prea dintr-o bucata… si nu am lasat nimic sa fie altfel decat asa cum mi-am dorit eu.
Au fost situatii, cand am oferit mai mult decat era necesar, sau mai mult decat merita.
Mi-am ‘pierdut capul’, si am renuntat la tot ce insemna viata mea pana in clipa aia.
Mi-am schimbat zilele, noptile, infatisarea, starea, gandurile, emotiile, dorintele si satisfactiile. Am renuntat la mine, la a ma gandi la mine, in favoarea altuia.
Dar, in ciuda tuturor lucrurilor scrise mai sus, am cunoscut si oameni minunati.
Am ras mult, am plans destul… dar toate au fost filtrate prin muzica.
M-am ‘lasat’ pe mana altora si s-a dovedit a fi cel mai prost lucru pe care il puteam face. Insa, si in cazul asta, e un lucru bun pana la urma: mi-am dat seama ca nu trebuie sa fac nimic altceva diferit gandurilor mele.
Am luat decizii pripite si am judecat gresit.
Insa, o zi din luna decembrie, mi-a bucurat tot anul (se stie la cine ma refer, esti in sufletul meu, si acolo vei ramane, indiferent in ce parte a strazii o vom lua).
Le multumesc celor care au facut parte din anul asta si… La multi ani celor carora nu le-am spus inca.



[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=-GyfItl6BKw&feature=related[/youtube]