Cu dor… de unele imbratisari si vorbe, de incurajari si consolari, de muzica si text.

Si, nu neaparat dor, insa simt ca lipsesti tu… cel ce trimiti bezele, cel care, mai alaltaieri, imi ducea mintea pe alte meleaguri.

Cel care imi limpezeste gandurile si ma aduce la mal. Caruia nu ii este frica de adancimea apei, ci doar de timpul pe care il petrece in largul ei.

Cel care, cu un singur suras, imi bucura ziua si imi linisteste inima.

Caruia nu ii este frica de intuneric, ci doar de lumina orbitoare.

Cel care nu se teme de necunoscut, de adevar sau de iubire.

Cel caruia ii datorez toate zambetele si fericirile din ultimii ani.

Tu, cel care, cu fapte, mi-ai aratat ca exista si lucruri pe care nu le inchizi prin vorbe.

Cel care mi-a daruit un rasarit si a facut ca toate lucrurile rele sa apuna.

Tu, cel care ai fost, esti si vei ramane, o parte din universul meu.

Tu, care faci ca, cuvintele sa nu isi inteleaga rostul; care faci ca soarele sa apuna, doar ca sa rasara din nou si sa imi bucure ziua.

Tu, care ti-ai intins fotoliul si mi-ai ocupat jumatate din suflet…

Cel ce are, mai multe imagini in sufleul meu, decat in albumul foto.

Cel care ai fost,
esti
si,
vei continua sa ramai,
o parte din universul meu.

.. ……

De departe, cel mai ciudat an din viata mea. Am cunoscut o alta parte a lumii, daca pot spune asa. Am cunoscut o gramada de persoane, o gramada de personalitati. Pe scurt, o gramada de ‘nebuni’.
Am avut momente in care am fost prea clara in cuvinte, si am ranit. Alteori, am fost prea dintr-o bucata… si nu am lasat nimic sa fie altfel decat asa cum mi-am dorit eu.
Au fost situatii, cand am oferit mai mult decat era necesar, sau mai mult decat merita.
Mi-am ‘pierdut capul’, si am renuntat la tot ce insemna viata mea pana in clipa aia.
Mi-am schimbat zilele, noptile, infatisarea, starea, gandurile, emotiile, dorintele si satisfactiile. Am renuntat la mine, la a ma gandi la mine, in favoarea altuia.
Dar, in ciuda tuturor lucrurilor scrise mai sus, am cunoscut si oameni minunati.
Am ras mult, am plans destul… dar toate au fost filtrate prin muzica.
M-am ‘lasat’ pe mana altora si s-a dovedit a fi cel prost lucru pe care il puteam face. Insa, si in cazul asta, e un lucru bun pana la urma: mi-am dat seama ca nu trebuie sa fac nimic altceva diferit gandurilor mele.
Am luat decizii pripite si am judecat gresit.
Insa, o zi din luna decembrie, mi-a bucurat tot anul (se stie la cine ma refer, esti in sufletul meu, si acolo vei ramane, indiferent in ce parte a strazii o vom lua).
Le multumesc celor care au facut parte din anul asta si… La multi ani celor carora nu le-am spus inca.

They say that diamonds are girls best friends.
I will offer you all the diamonds that I have.
I do not need them to be rich.
You can sell them and enrich your appearance
for all girls who will follow you.
I will enrich my appearances with all rubies
I have in my soul.

Niciodată nu am vrut ca drumul spre iubirea mea, să fie un impediment pentru altcineva care încearca să pășească pe același drum; și nici pentru tine, în alegerile pe care le faci. Când îmi va fi frică să o iau pe drumul pe care l-ai ales tu, mă voi opri. Nu vreau să traversez prin inima cuiva și nici să bătătoresc sufletul altcuiva. Îmi voi lăsa iubirea acolo, lângă semaforul care, pentru ea, nu se va face niciodată verde.

Walked when I soulda run
Ran when I shoulda walked
And don’t I know it
And don’t I know it

You get inside me
even when you ain’t beside me
And I go into hiding
And I know I never leave it alone

‘Nother round of if onlys
Of all the ways you could know me
How I’d take time going slowly
Over time that I did on my own

Still, I walked when I shoulda run
And I walked when I shoulda walked
And don’t I know it
Well, I walked when I shoulda run
And I walked when I shoulda walked
And don’t I know it

And your heads in the ocean
Too deep to know where you’re going
Hoping time can be frozen
And you’ll end up where you really belong

But the days keep on rolling
Reliving different moments
And the hurt is unfolding
Every day that we do and we don’t

Still, I walked when I shoulda run
And I walked when I shoulda walked
And don’t I know it
Well, I walked when I shoulda run
And I walked when I shoulda walked
And don’t I know it

Sign for what’s been
Sign for what’ll never bee

A line under what’s been
Align for what what’ll never be

When the tears are collected
I pray that we are regretless
You and I the connected
You and I in the blood and the bone

Voices Media lanseaza un nou single Alle – Memories.

Alexandra Dragu, pe numele de scena ALLE vine din municipiul Vulcan, are 21 de ani si
acum studiaza dreptul, dar spune ca va continua sa faca muzica. Ea este cea mai noua voce a label-ului Voices Media si deja lucreaza impreuna cu baietii la mai multe proiecte, urmand ca la inceputul anului 2012 sa aiba loc si filmarile unui videoclip, la unul din urmatoarele ei single-uri.
Piesa “Memories” este compusa de Kataa si produsa de Jay Murano (Voices Media), iar versurile sunt scrise chiar de Alle. Mixing-ul si mastering-ul au fost realizate de Costin Milon (inginer de sunet la Super Sound Studio).

”Memories” poate fi descarcata gratuit de pe site-ul oficial Voices Media
Auditie placuta!

Info tehnic:
Muzica: Kataa / Jay Murano
Versuri: Alle
Productie Muzicala: Jay Murano
Mixing & Mastering: Costin Milon @ Super Sound Studio
Artwork: Șuțu Cosmin
Project Manager: Bogdan Toma
Producator Executiv: Voices Media

Copyright: Voices Media 2011.All rights reserved.

Junior One si Marian Vasilescu au facut o treaba minunata.

Lasam datele tuturor si… Enjoy It!

Music: Costin Milon (Samplers : Ueberschall)
Musical arrangement: Costin Milon, Bogdan Toma
Lyrics: Junior One
Backing Vocals: Yanna
Mixing&Mastering: Costin Milon @Super Sound Studio
Artwork: Șuțu Cosmin
Project Manager: Bogdan Toma
Executive Producer: Voices Media

Facebook:
Voices Media
Super Sound Media
Marian Vasilescu
Junior One

Am ramas in acelasi loc; la coltul dintre realitate si fictiune. In locul in care, amandoi aveam mastile puse.
Nu stiu daca frica de realitate te speria sau poate, chiar sufletul tau, insa un lucru stiu sigur: iti este frica sa-ti dai jos masca, sa iesi din fictiune. Eu, azi imi dau masca jos si o spun cu voce tare: TE IUBESC.
O fac, ca sa nu mai pot da inapoi, sa nu ma mai mint singura. Nu o fac pentru tine, ci pentru persoana cu care impart, neconditionat, aceeasi iubire, dar pe care nu o cunosc. Pentru rusinea care mi-o arata oglinda cand o intalnesc, si pentru frica pe care o am atunci cand ma pun sa dorm si langa mine se aseaza o persoana care imi deranjeaza somnul.
Te iubesc pentru ca, chiar daca nu esti pentru mine, sufletul imi intoarce intotdeauna vorba. Te iubesc pentru ca imi place cum imi bate inima atunci cand esti langa mine. Chiar si pentru impleticirea picioarelor si stangacia tuturor lucrurilor pe care le fac atunci cand imi esti in preajma. Tocmai de asta te iubesc; pentru ca tu ma faci sa fiu ceea ce vreau sa fiu, si nu ceea ce sunt.
Chiar daca doare groaznic atunci cand pleci.
Macar am curajul sa-mi traiesc tot cursul vietii.

Nu esti primul de care m-am indragostit,
si, cu siguranta ca viata mea nu se va incheia la tine.
E adevarat ca ai fi putut alege altceva.
Ma puteai face sa ma indragostesc de tine in fiecare zi,
dar nu ai ales asta.
Pana imi va trece fiorul care ma cuprinde atunci cand te vad sau vorbesc cu tine, ma voi indragosti in fiecare moment de tine.
Tu ai ales ca nu trupul meu sa il sprijine pe al tau atunci cand simti ca nu mai poti;
sau macar atunci cand ai un moment de respiro…
Ai decis ca umarul meu nu e destul de puternic incat sa-ti sprijine capul…
Poate ai gandit ca mainile mele nu sunt destul de delicate, incat sa iti poata cuprinde obrajii…
Sau poate ai crezut ca ochii mei nu sunt destul de deschisi la culoare si nu iti vor lumina drumul catre ei,
ori, poate ai crezut ca parul meu e prea inchis la culoare…
Poate ca nu ai vrut sa fii citit intr-una dintre scrierile mele.

Sau poate ca ai vrut sa fie o poveste trista…