Sunt un suflet boem; imi place sa scriu frumos, imi place sa desenez colorat sau rotunjit, pentru ca imi place sa creez lucruri frumoase.

Imi place sa ascult muzica veche, pentru ca mi se pare cea mai buna muzica. Si imi place sa ofer si sa primesc iubire. Ador imbratisatul, uitatul la filme, mirosul pielii lui, iar masura mainilor lui este perfecta pentru mine.

Dar sunt un artist! Iar un artist are mai multa culoare in mana, mai multe cuvinte din pix, o mana sigura atunci cand traseaza dungile pe care urmeaza sa le coloreze, dar niciodata siguranta in viata de zi cu zi.

Sunt un artist! Imi pun sufletul pe foi, pe panze, pe caiete, imi aleg foarte sigura culorile pe care le folosesc, caligrafia pe care vreau sa o folosesc si asezarile in pagina. Dar niciodata in viata de om simplu. Nu am stiut vreodata sa fiu un simplu om.

Pentru ca eu sunt de parere ca din orice poti face ceva. Nimic nu se deterioreaza, totul se creaza.

Tot timpul am plecat. Am plecat ca sa uit zambetul care mi-a ranit sufletul, am plecat ca sa uit vorbele care mi-au mintit ochii; de faptele care nu erau sincere, de ochii goi si corpuri mute. Am plecat tot timpul atunci cand am intalnit maini reci, priviri opace si suflete goale.

Am 25 de ani, deci, se presupune ca am ajuns la argint.
Am trecut prin multe in ‘casnicia’ cu mine.
Au fost suparari, fericiri, bucurii si dezamagiri; am trecut de la ‘Deep Central – In Love’, la Craig David – I Don’t Love You No More (I’m Sorry).
Am continuat cu ‘Veritasaga – Cer senin’, pana cand, intr-o dimineata, am vrut ‘Proconsul – Pentru tine’.
Dar acum a venit iarna si eu am crescut; povestile nu mai sunt un deliciu pentru mine, decat cele pe care mi le cumpar eu, nu cele pe care mi le vindeai tu.
Asa am ajuns la ‘Proconsul – Ce daca ma doare’; daca pana acum, aveam lumina aprinsa ca tu sa gasesti locul, de data asta, nu doar ca am stins lumina, ci am si storurile trase.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=hQJKFlG-bXY[/youtube]



I’ve been on the run
slept under the sun
feeding off the clouds and eating them like ice cream
I’ve been all around
never left this town
blisters on my eyelids like it’s spring in Paris
I’ve seen everything,
I’ve dreamt every dream
I am every human
Oh I’m not even finished

Look how I go
Impeccable flow
wind in my face it hardly ever rains
always on top
I’m coming up
I’m everything and I am everything
I know it all don’t know a thing
I am changing, still the same
I’m every color I’m every color
I am evergreen

I’ve been on the side
always stayed ahead
I’m so very fast give me a speeding ticket
me you cannot teach
I just wanna know
I’ve seen everything,
I’ve dreamt every dream
I am every human
No I’m not even finished

Look how I go
Impeccable flow
wind in my face it hardly ever rains
always on top
I’m coming up
I’m everything and I am everything
I know it all don’t know a thing
I am changing, still the same
I’m every color I’m every color
I am evergreen

The truth is stranger than fiction
when you’re a walking contradiction
when you’re evergreen
you’re always looking in
you’re the first one left
but you’re back again
don’t be afraid to ask
but don’t ask again
we’ll forever last when you’re evergreen

Cu dor… de unele imbratisari si vorbe, de incurajari si consolari, de muzica si text.

Si, nu neaparat dor, insa simt ca lipsesti tu… cel ce trimiti bezele, cel care, mai alaltaieri, imi ducea mintea pe alte meleaguri.

Cel care imi limpezeste gandurile si ma aduce la mal. Caruia nu ii este frica de adancimea apei, ci doar de timpul pe care il petrece in largul ei.

Cel care, cu un singur suras, imi bucura ziua si imi linisteste inima.

Caruia nu ii este frica de intuneric, ci doar de lumina orbitoare.

Cel care nu se teme de necunoscut, de adevar sau de iubire.

Cel caruia ii datorez toate zambetele si fericirile din ultimii ani.

Tu, cel care, cu fapte, mi-ai aratat ca exista si lucruri pe care nu le inchizi prin vorbe.

Cel care mi-a daruit un rasarit si a facut ca toate lucrurile rele sa apuna.

Tu, cel care ai fost, esti si vei ramane, o parte din universul meu.

Tu, care faci ca, cuvintele sa nu isi inteleaga rostul; care faci ca soarele sa apuna, doar ca sa rasara din nou si sa imi bucure ziua.

Tu, care ti-ai intins fotoliul si mi-ai ocupat jumatate din suflet…

Cel ce are, mai multe imagini in sufletul meu, decat in albumul foto.

Cel care ai fost,
esti
si,
vei continua sa ramai,
o parte din universul meu.

They say that diamonds are girls best friends.
I will offer you all the diamonds that I have.
I do not need them to be rich.
You can sell them and enrich your appearance
for all girls who will follow you.
I will enrich my appearances with all rubies
I have in my soul.

Niciodată nu am vrut ca drumul spre iubirea mea, să fie un impediment pentru altcineva care încearca să pășească pe același drum; și nici pentru tine, în alegerile pe care le faci. Când îmi va fi frică să o iau pe drumul pe care l-ai ales tu, mă voi opri. Nu vreau să traversez prin inima cuiva și nici să bătătoresc sufletul altcuiva. Îmi voi lăsa iubirea acolo, lângă semaforul care, pentru ea, nu se va face niciodată verde.



[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=JXmUYdOVJtc&ob=av2e[/youtube]

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=oUm4MHEeFCY[/youtube]



Walked when I soulda run
Ran when I shoulda walked
And don’t I know it
And don’t I know it

You get inside me
even when you ain’t beside me
And I go into hiding
And I know I never leave it alone

‘Nother round of if onlys
Of all the ways you could know me
How I’d take time going slowly
Over time that I did on my own

Still, I walked when I shoulda run
And I walked when I shoulda walked
And don’t I know it
Well, I walked when I shoulda run
And I walked when I shoulda walked
And don’t I know it

And your heads in the ocean
Too deep to know where you’re going
Hoping time can be frozen
And you’ll end up where you really belong

But the days keep on rolling
Reliving different moments
And the hurt is unfolding
Every day that we do and we don’t

Still, I walked when I shoulda run
And I walked when I shoulda walked
And don’t I know it
Well, I walked when I shoulda run
And I walked when I shoulda walked
And don’t I know it

Sign for what’s been
Sign for what’ll never bee

A line under what’s been
Align for what what’ll never be

When the tears are collected
I pray that we are regretless
You and I the connected
You and I in the blood and the bone

Am ramas in acelasi loc; la coltul dintre realitate si fictiune. In locul in care, amandoi aveam mastile puse.
Nu stiu daca frica de realitate te speria sau poate, chiar sufletul tau, insa un lucru stiu sigur: iti este frica sa-ti dai jos masca, sa iesi din fictiune. Eu, azi imi dau masca jos si o spun cu voce tare: TE IUBESC.
O fac, ca sa nu mai pot da inapoi, sa nu ma mai mint singura. Nu o fac pentru tine, ci pentru persoana cu care impart, neconditionat, aceeasi iubire, dar pe care nu o cunosc. Pentru rusinea care mi-o arata oglinda cand o intalnesc, si pentru frica pe care o am atunci cand ma pun sa dorm si langa mine se aseaza o persoana care imi deranjeaza somnul.
Te iubesc pentru ca, chiar daca nu esti pentru mine, sufletul imi intoarce intotdeauna vorba. Te iubesc pentru ca imi place cum imi bate inima atunci cand esti langa mine. Chiar si pentru impleticirea picioarelor si stangacia tuturor lucrurilor pe care le fac atunci cand imi esti in preajma. Tocmai de asta te iubesc; pentru ca tu ma faci sa fiu ceea ce vreau sa fiu, si nu ceea ce sunt.
Chiar daca doare groaznic atunci cand pleci.
Macar am curajul sa-mi traiesc tot cursul vietii.

Nu esti primul de care m-am indragostit,
si, cu siguranta ca viata mea nu se va incheia la tine.
E adevarat ca ai fi putut alege altceva.
Ma puteai face sa ma indragostesc de tine in fiecare zi,
dar nu ai ales asta.
Pana imi va trece fiorul care ma cuprinde atunci cand te vad sau vorbesc cu tine, ma voi indragosti in fiecare moment de tine.
Tu ai ales ca nu trupul meu sa il sprijine pe al tau atunci cand simti ca nu mai poti;
sau macar atunci cand ai un moment de respiro…
Ai decis ca umarul meu nu e destul de puternic incat sa-ti sprijine capul…
Poate ai gandit ca mainile mele nu sunt destul de delicate, incat sa iti poata cuprinde obrajii…
Sau poate ai crezut ca ochii mei nu sunt destul de deschisi la culoare si nu iti vor lumina drumul catre ei,
ori, poate ai crezut ca parul meu e prea inchis la culoare…
Poate ca nu ai vrut sa fii citit intr-una dintre scrierile mele.

Sau poate ca ai vrut sa fie o poveste trista…