Sunt un suflet boem; imi place sa scriu frumos, imi place sa desenez colorat sau rotunjit, pentru ca imi place sa creez lucruri frumoase.

Imi place sa ascult muzica veche, pentru ca mi se pare cea mai buna muzica. Si imi place sa ofer si sa primesc iubire. Ador imbratisatul, uitatul la filme, mirosul pielii lui, iar masura mainilor lui este perfecta pentru mine.

Dar sunt un artist! Iar un artist are mai multa culoare in mana, mai multe cuvinte din pix, o mana sigura atunci cand traseaza dungile pe care urmeaza sa le coloreze, dar niciodata siguranta in viata de zi cu zi.

Sunt un artist! Imi pun sufletul pe foi, pe panze, pe caiete, imi aleg foarte sigura culorile pe care le folosesc, caligrafia pe care vreau sa o folosesc si asezarile in pagina. Dar niciodata in viata de om simplu. Nu am stiut vreodata sa fiu un simplu om.

Pentru ca eu sunt de parere ca din orice poti face ceva. Nimic nu se deterioreaza, totul se creaza.

Tot timpul am plecat. Am plecat ca sa uit zambetul care mi-a ranit sufletul, am plecat ca sa uit vorbele care mi-au mintit ochii; de faptele care nu erau sincere, de ochii goi si corpuri mute. Am plecat tot timpul atunci cand am intalnit maini reci, priviri opace si suflete goale.