Erai bucuria zilelor si linistea noptilor. Erai tot ce mi-as fi dorit sa am.

Cum te simti atunci cand stii ca esti toata fericirea altuia? Te simti important? Ori te simti iubit? Te-as fi iubit pana la capatul drumului. Dar tu ai preferat drumul sigur. Drumul singur. Cel pe care eu nu mai aveam carare, pe care nu te pot insoti, ci doar urma. Iar eu nu sunt omul care trece doar pe drumuri batatorite, mie imi place sa-mi asez piatra langa piatra, sa urc muntii si sa cobor dealuri, sa pasesc dimineata pe roua din iarba.

Ieri erai fericirea din ochii mei si bucuria din zambetul meu. Azi esti doar un trecator, o lacrima in cadere, un vant rece.

Iti admiram cu zambetul pe buze, drumurile pe care le parcurgeai, pas cu pas. Te-am adorat.

Tu erai linistea noptilor mele si seninatatea zilelor; zbuciumul si bucuria mea. Erai. Tu erai.

Nu ma intreba de ce nu mai vorbim; eu am trimis ultimul mesaj.
Ieri erai.