Cu dor… de unele imbratisari si vorbe, de incurajari si consolari, de muzica si text.

Si, nu neaparat dor, insa simt ca lipsesti tu… cel ce trimiti bezele, cel care, mai alaltaieri, imi ducea mintea pe alte meleaguri.

Cel care imi limpezeste gandurile si ma aduce la mal. Caruia nu ii este frica de adancimea apei, ci doar de timpul pe care il petrece in largul ei.

Cel care, cu un singur suras, imi bucura ziua si imi linisteste inima.

Caruia nu ii este frica de intuneric, ci doar de lumina orbitoare.

Cel care nu se teme de necunoscut, de adevar sau de iubire.

Cel caruia ii datorez toate zambetele si fericirile din ultimii ani.

Tu, cel care, cu fapte, mi-ai aratat ca exista si lucruri pe care nu le inchizi prin vorbe.

Cel care mi-a daruit un rasarit si a facut ca toate lucrurile rele sa apuna.

Tu, cel care ai fost, esti si vei ramane, o parte din universul meu.

Tu, care faci ca, cuvintele sa nu isi inteleaga rostul; care faci ca soarele sa apuna, doar ca sa rasara din nou si sa imi bucure ziua.

Tu, care ti-ai intins fotoliul si mi-ai ocupat jumatate din suflet…

Cel ce are, mai multe imagini in sufletul meu, decat in albumul foto.

Cel care ai fost,
esti
si,
vei continua sa ramai,
o parte din universul meu.