Am deschis o uşă
Din aceiaşi casă veche
unde îmi inundam sufletul
cu sunetele muzicii.
În aceiaşi cameră colorată
în care viaţa îmi e pictată
încă de la intrare.

Încă se văd lacrimile alunecând…
Încă îmi vezi inima sfâşâiată
dar continuând să spere.

Îmi ţin inima la vedere
şi uneori, îi dau drumul să îşi arate flacăra
să plângă, să se zbată…
Dar în continuare să spere.

Cearceaful e prea lung
şi mă face să mă pierd în patul mare,
care până acum era prea mic
pentru dezlănţul trupurilor noastre.
Geamul este închis,
dar frigul din cameră persistă în continuare.
Facându-mă să îmi îmbraţisez copilaria
cu lacrimi întrerupte de nou.